Povestea celebrului imn al Craiovei, refăcută în premieră de personaje care au asistat la crearea lui. Unde a fost publicat pentru prima dată ”Cântec pentru Oltenia” și mărturisirea lui Andrei Păunescu, fiul marelui poet

*Craiova Maxima în ziua meciului cu Kaiserlautern. Sus: Lung, Cămătaru, Tilihoi, Ștefănescu, Țicleanu, Geolgău. Jos: Donose, Ungureanu, Negrilă, Crișan, Balaci. Au mai jucat Cârțu și Beldeanu

În anii 80, Craiova devenise orașul nopților albe. Ziarul ”Înainte”, publicația PCR Dolj, care se difuza în toată Oltenia, a și titrat după prima manșă a semifinalei de Cupa UEFA cu Benfica: ”La Craiova, soarele a răsărit la ora 0 și 45 de minute”. Marea echipă a Universității terminase 0-0 meciul de pe impunătorul ”Estadio da Luz”. Mii de olteni au mărșăluit în miez de noapte prin oraș, manifestându-și bucuria.

*Nadia Comăneci și Adrian Păunescu, fericiți în ziua meciului cu Kaiserslautern

 

200.000 de cereri scrise pentru bilete

În ”sferturi”, prada Craiovei s-a numit FC Kaiserslautern. O echipă vest-germană la care jucau Briegel și Brehme. Primul, cu două finale de Campionat Mondial în carieră, 1982 și 1986, ambele pierdute în fața lui Rossi și a lui Maradona. Al doilea, e cel care a adus Germaniei titlul din 1990, tot în fața lui Maradona. În seara dinaintea meciului, zeci de olteni au dormit pe caldarâmul gării din Craiova. Să fie siguri că vor apuca a doua zi loc pe stadion. 55.000 de oameni s-au înghesuit atunci pe ”Central”. Meciul a început la ora 14. Regretatul Cornel Stroe, președintele Craiovei Maxima, îmi spunea cu ceva vreme în urmă: ”Am ieșit cu brigada de arbitri englezi să inspectăm terenul cu vreo oră și jumătate înainte de meci. La centru era un domn Hackett. Stadionul era plin ochi, cred că am închis și porțile la un moment dat. Mă întreabă englezul: <<Domnule președinte, nu ați popularizat în presă ora de start?>>. I-am răspuns: <<Stați liniștit, toți știu ora de începere a partidei. Dar mulți sunt pe stadion de azi-noapte>>. Nu-i venea să creadă. La acel meci cu Kaiserslautern am avut cereri scrise pentru 200.000 de bilete”.

”Eu nu sunt un sentimental. Dar îi mulțumim lui Adrian Păunescu pentru acest imn. Vreau să le transmit jucătorilor de azi de la Craiova că este imnul nostru, nu al lor. Când vor realiza și ei măcar o parte din ceea ce am făcut noi, atunci o să merite și ei un imn”

Ilie Balaci

 

*Mircea Canțăr, între regretatul Ioan Chirilă și Mircea Lucescu, în anii 80. În dreapta, Gică Hagi

 

 

”Cântec pentru Oltenia în 16 martie 1983”

La acel meci cu Kaiserslautern, marele poet Adrian Păunescu a lansat celebrul ”Cântec pentru Oltenia”, imnul Universității. Mircea Canțăr era ziaristul de sport al ziarului ”Înainte”. Azi e proprietarul ziarului ”Cuvântul Libertății”, urmașul fostului ”Înainte”. Cândva, biroul lui Canțăr era plin de ziare, de cărți și de fum de țigară. Fuma Kentane din alea lungi, la Ovidiu Ioanițoaia mai văzusem în anii din urmă. Acum, în biroul lui au rămas ziarele și cărțile. A dispărut fumul. ”M-am lăsat de ceva vreme. De două lucruri mi-a fost greu să mă las: de fumat și de scris. Cu prima chestie am rezolvat. Încă mă mai ține treaba cu scrisul. Daniel, mă întrebi despre imn, da? Păi, uite cum a fost”, dă Mircea Canțăr timpul înapoi cu 34 de ani.

”În seara dinaintea meciului, deci suntem pe 15 martie 1983, mă cheamă la el în birou Lucian Triță, care era redactorul-șef al ziarului. Îmi arată o foaie dactilografiată cu poezia lui Adrian Păunescu. <<Ce facem? O dăm mâine?>>. Am citit poezia. Cutremurătoare. <<Eu zic să o publicăm>>. <<În ce pagină?>>. Ziarul era full. În comun, am hotărât să o publicăm pe pagina întâi. <<Nu vor fi reproșuri?>>. Până atunci, pe prima pagină se publicaseră doar poezii dedicate lui Ceaușescu, Elenei Ceaușescu și partidului. Nu se mai întâmplase să punem pe prima pagină o altfel de poezie. Ne-am asumat orice risc. Până la urmă, era ziarul partidului, nu al nostru. Nu bănuiam în acea seară ce impact va avea acest cântec. Pentru că imnul a depășit condiția de imn al unei echipe de fotbal. Se cântă pe stadioane, se cântă la nunți, la botezuri, la petreceri, la tot felul de cumetrii”.

În fața noastră, ziarul ”Înainte” din ziua meciului cu Kaiserslautern și poezia ”Cântec pentru Oltenia în 16 martie 1983”.

 

*Adrian Păunescu și Andrei Păunescu în anii de glorie ai Cenaclului și ai Craiovei

 

Povești cu Valeriu Penișoară

Martor la scrierea celebrului imn a fost Andrei Păunescu, fiul marelui poet. „Tata a făcut în acele zile un adevărat maraton al Cenaclului Flacăra. Marți, cu o zi înainte de meci, a ținut un spectacol în Sala Polivalentă din Craiova. Miercuri, după marea victorie, a avut loc acel celebru spectacol spontan, în fața hotelului Jiul, în fața a multe zeci de mii de oameni, cu artiștii din Cenaclu cântând de la geamurile hotelului. A doua zi, a mai organizat un mare spectacol pe stadion, cu vreo 35.000 de oameni în tribune, printre care și admirabilii fotbaliști ai Craiovei Maxima”. „Andrei, mai ții minte cum a compus imnul?”. „Veneam din turneu, dinspre Timișoara și Severin și, pe drumul spre Craiova, tata l-a chemat pe Valeriu Penișoară – s-a nimerit Penișoară să fie mai aproape de el – i-a dat strofele abia scrise și i-a cerut să compună urgent o muzică. Să știi, culmea, Valeriu Penișoară nu avea nici un motiv să compună un imn pentru echipa Craiovei. În primul rând, era moldovean, din Vaslui, din comuna Duda-Epureni, era învățător acolo. În al doilea rând, ținea cu Dinamo… S-a stins, Dumnezeu să-l odihnească, în 2004”.

*Ediția istorică a ziarului ”Înainte” din 16 martie 1983

Nedumerirea crește. ”Cum, a scris poezia în mașină?”. „Adrian Păunescu avea peste tot alături de el o secretară, uneori cu mașină de scris, cu tot, sau pe noi, cei din familie, cu hârtie și pix… Multe dintre cântecele celebre ale Cenaclului așa au apărut, au fost scrise pe loc: și „Rugă pentru părinți” (la Sinaia, în 1982), și „Trenul fără naș”, faimoasa melodie a trupei Iris, al cărui text l-a scris pe marginea mesei (la mare, în 1983), și „Aruncarea în valuri”, în drum spre Constanța (în 1982), când tata l-a luat în mașină pe Vasile Șeicaru și l-a obligat, practic, să facă melodia, pe loc, pe care, după o jumătate de oră, a lansat-o la polivalenta plină din Constanța. Unele poezii erau atât de înălțătoare, încât te făceau să compui și tu muzica imediat. Te inspirau. De aceea, e bine să păstrăm versurile exact cum sunt. Multă lume cântă imnul Craiovei, printre care și Ciri Mayer, care face, însă, o eroare, la versul „Suntem olteni, adică suntem munți”, el spune „mulți”, în loc de „munți”.

 

*Ciri Mayer, în alb-albastru, dând lovitura de începere la un meci Craiova – Dinamo

 

Ciri Mayer: ”Versuri care ies din inimă”

Ciri Mayer avea 33 de ani în 1983. Versiunea lui se difuzează azi pe arenele pe care Universitatea Craiova își joacă meciurile de acasă. ”Eram în armată, atunci, în 1983. Armată de aia, la <<bătrânețe>>, post facultate. Terminasem Institutul de Studii Economice și m-au luat la oaste. Eram printre cei mai tineri din contingentul nostru. Am fost la meci însă, iar seara am fost și la celebrul Cenaclu din față de la Jiul. Eu am interpretat în anii 70 cam primul imn al Craiovei, cel compus de Constantin Ungureanu, directorul Teatrului Liric, era și nașul lui Oblemenco. Imnul acela cu <<Alb-albastre, mândrele culori / Ne zâmbesc pe steag / Din victorii facem sărbători / Pentru clubul drag>>. E o onoare că eu am cântat de atâtea ori imnul compus de Adrian Păunescu. Nu e petrecere, de orice fel, la care să nu mi se solicite acest cântec. De exemplu, l-am cântat la nunta lui Gică Popescu, în 1999, la Casa Poporului, cu 500 de invitați. L-am cântat și la Cenaclul Flacăra, prin 1999 sau 2000, domnul Păunescu m-a și întrebat: <<Băi, Ciri, cum de îl interpretezi așa de bine?>>. <<Boss, că așa îi spuneam, pentru că aceste versuri îmi intră în inimă și ies tot de acolo către cei care mă ascultă>>. Fiind oltean, sunt profund mișcat. Imnul, de fapt, se referă la echipa de fotbal doar la refren, în rest este despre Oltenia noastră, despre marii noștri înaintași, Brâncuși, Tudor Vladimirescu, Mihai Viteazul, despre obiceiurile noastre, despre mândria noastră de olteni. A, un lucru care m-a impresionat: la puțin timp de la moartea domnului Păunescu, imnul în interpretarea mea s-a pus pe stadionul Dinamo, la un meci Dinamo – Craiova, am înțeles că la sugestia lui Nicolae Badea care îl admira foarte mult. Nu am mai auzit ca un imn al echipei adverse să răsune pe un stadion”.

  ”Am fost la meciul cu Kaiserslautern. Am plecat cu un prieten de-al meu, Nucu, de la Slatina la Craiova, cu mocănița. Ca să ajungem dimineață, să putem intra pe stadion. Am dat câteva sute de lei pe bilet, o avere pe atunci, eram un copil, aveam 15 ani. La meciul de Cupă cu Steaua, ultimul pe fostul stadion, aveam niște emoții… Mihai Rotaru mi-a zis, <<hai, Gicane, du-te să cânți!>>. Am cântat imnul cu Andrei Păunescu, a fost ceva extraordinar!”

Gică Craioveanu

 

 

Posted in:

One Comment

  1. Craiova Maxima ( eu consider ca de prin 78-79 si pana in 85 , se poate numi Maxima, sper sa nu gresesc) , a fost o echipa mare.. Peste Dinamo 83-84 cea cu semifinala Cupei Campionilor cu Liverpool.. Poate nu avea jocul colectiv si forța de atac a Stelei 86 ( acel 4-4-2 zonal , unic , alături de cel al lui Dinamo Kiev si al Milanului) dar individual, post pe post plus banca de rezerve , jucătorii craioveni cred ca aveau o valoare mai mare.. Asta ca sa nu mai vorbim ca Ilie Balaci era unic așa cum unic a si rămas in istoria fotbalului nostru.. Hagi e la locul sau, Dobrin la fel, Lita Dumitru la fel , Mopsu la fel , dar Ilie Balaci este pt mine nr 1.. Ilie avea tot …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *