Mihai Bobonete nu e doar un actor celebru, ci și un suporter celebru. Al Universității Craiova.

Recunosc, nu m-am uitat la primele sezoane din „Las Fierbinți”. Prea vorbea toată lumea de serialul ăsta. Am văzut, cred, o reluare, la ceva timp de la startul primului sezon, și mi-a fost de ajuns. Am devenit fanul lui Celentano, al lui Firicel – sublimi amândoi – , al Geaninei, cum altfel, al primarului Vasile. Bineînțeles, al lui Giani. Pe Bobiță îl lăsasem mai la urmă. Prea se dădea șmecher!

Până când am aflat că e fan de Universitatea Craiova. La un meci Dinamo – Craiova, 0-0, pe Arena Națională, a venit cu trei fulare alb-albastre. Unul legat de pulpa piciorului stâng, altul la gât, altul la încheietura mâinii drepte. De data asta era la lojă, nu în galerie, cum aflasem că stătea pe vremuri. I-am propus un interviu pentru blogul pe care-l citiți acum. Nu a zis ”da” din prima, a rămas că mai vorbim. Am mai vorbit. Ne-a unit perfectul simplu.

M-am pomenit săptămâna trecută cu un telefon de la el. „Mă bagă aștia în ghips, filmez un episod aparte, vino la Fierbinți, mi-ai zis că ești fan, rezolvăm mai multe”. În ziua interviului, l-am găsit, într-adevăr, în ghips. Mi-a întins mâna ca un robot, ziceai că suntem în ”Războiul stelelor”. Toate locațiile în care se filmează serialul, există. Am făcut interviul cu Mihai Bobonete în curtea casei care în film e casa lui Robi, polițistul. Proprietarul casei e nea Romu.

Nea Romu l-a și luat l-a rost pe Bobonete.

”Auzi, bă, Bobiță?”.

”Ia, zi, nea Romu!”.

”Bă, nu-l mai bate așa rău pe ăla mic!”.

”Pe cine, bre?”.

”Pe ăla, mă, pe frate-tu”.

”Pe Dorel?”

”Da”.

”Hai, bre, de Dorel îți faci matale griji? Îl bat să se învețe minte!”

Apoi am dat drumul la treabă.

*Mihai Bobonete, în ghips, și autorul acestui interviu, în cămașă.

 

– De când ești fan al Universității Craiova?

– Băi, nebunule, ce întrebare pui și tu! De când eram copil! Eu am crescut în Valea Roșie și aveam acolo un teren pe care jucam fotbal, „Maracana” îi ziceam. E, în zilele de meci, întindeam cearceafurile pe teren și scriam cu culori, cu cărbune, mesajele pe care le atârnam de gard. Marius Zăvoianu ”Barză”, care a fost șeful galeriei în vremurile mari, ne supraveghea, ne dădea bani de cărbune și tot așa.

”Eram mai slăbuț, dar dădeam tare în tobe”

– E adevărat că ai bătut la tobe?

– Păi, cum? Dar asta a fost mai târziu. Gică Popescu ajunsese la Galatasaray. Și a dat galeriei Craiovei 4 tobe, erau în culorile Galatei. La una dintre tobele astea, am prestat eu. Gabi Blondu sau Charlie, care erau atunci în galerie, pot să confirme dacă nu crezi.

– Cred. Și cum era?

– Băteam bine. Nu te uita la mine acum, azi m-am mai rotunjit, dar atunci eram mai slăbuț. Dar dădeam tare. Bine, ce erau atunci, vreo 4 ritmuri? Important era să dai și tare, să se audă în tot stadionul. Iar pe atunci veneau 20.000 sau 30.000 de oameni.

– Te întreb, dar, vorba lui Gogu Steriade, din B.D., sincer?

(Râde). Sincer, sincer?

FC U, o ciorbă reîncălzită

– Universitatea sau CSU?

– Băi, eu am ținut cu Universitatea, azi țin cu echipa care joacă în Liga 1. Pentru mine, aceasta este Universitatea. Eu m-am atașat acum de această echipă. Mi se par niște prostii alea cu Clona sau CraiOlguța… Până la urmă, clubul înființat în 1948 era Clubul Sportiv Universitatea, nu? Și în anii 80, marii ani, tot CS Universitatea era.

– Și dacă Mititelu reînvie FC U?

– Va fi o ciorbă reîncălzită. Și știi ceva? Actuala echipă a fost reînființată în urma unui proiect născut de Cornel Stroe, care a fost patriarhul Craiovei Maxima, corect?

– Corect.

– Eu nu l-am cunoscut, chiar îmi pare rău. Dacă el a pus pe picioare acest proiect, ce mai discutăm?

 

*Bobiță și eșarfa Craiovei Maxima, cadou din partea Fan club Blue Lions.

”Am fost în compartiment cu Cristi Ignat când și-a pierdut ochiul”

– Mergeai și în deplasări cu galeria?

– Cum să nu? În 2000, la finala de Cupă cu Dinamo, de pe fostul „23 August”, am fost chiar în compartimentul de tren în care Cristian Ignat și-a pierdut ochiul. Eram prieteni. Piatra a fost aruncată de pe partea cu geamul compartimentului, eu eram pe culoar. A fost o tragedie pentru noi. Săracul, când s-a trezit, la spital, prima lui întrebare a fost „ce am făcut în finală?”. Am aflat ulterior că incidentele din acel moment nu fuseseră provocare de fanii lui Dinamo, ci de cei ai Rapidului.

– Ai Rapidului?

– Exact. În urmă cu câtva timp, Rapid a pierdut titlul la Craiova, când noi am jucat jumătate pentru Steaua și cealaltă jumătate de echipă pentru propriul interes, fiindcă dacă Rapid câștiga, Craiova mergea în cupele europene…

– Sezonul 1997 – 1998, meciul de la Craiova s-a terminat 2-2. Steaua a câștigat campionatul, Rapid triumfa doar la victorie.

– Da. Iar finala Cupei era Rapid – Craiova, cu Rapid campioană, Craiova mergea în cupele europene, indiferent de rezultatul finalei. Cred că din cauza asta au vrut să se răzbune pe noi, suporterii, în 2000. Norocul lor că nu am dus la capăt răzbunarea.

”Am stat două zile internat la Urgență la Brașov”

– ?

– Da. La un meci Craiova – Rapid, se pusese la cale ceva dur. În niște cartofi fuseseră înfipte lame de ras. Erau într-un cartof  înfipte mai multe lame, încât țineai în palme cartoful doar de capete, ca pe ouă. Eu nu am participat la operațiunea asta. Cartofii ar fi trebuit aruncați în galeria rapidistă, peste gard, din afara stadionului. Cred că ”Barză” s-a opus și s-a renunțat la idee. Eu am avut de suferit la un meci la Brașov, că tot ai întrebat de deplasări.

– Ce a fost la Brașov?

– A fost rău. Eram în galerie, tocmai strângeam bannerele de pe gard. S-a creat o ambuscadă, iar eu am fost lipit de gard, cum ar veni. Au apărut jandarmii și au început să ne care la bastoane. Din încăierarea asta, eu m-am înfipt într-o țepușă din gard. Mi-a întrat într-o coastă. Am și strigat jandarmilor „băi, nu mai dați, că sunt înfipt aici, nici nu pot să mă apăr măcar!”. Am ajuns la Urgență, am stat acolo două zile, mama nu știe nici azi. De atunci n-am mai fost în nici o deplasare. Era prin 2001 -2002.

– Ai un băiat. Cu cine ține?

– Cu cine să țină? Băi, Daniele, ce întrebare! Cu Craiova, nu eu îi dau să mănânce?

 

 

Citiți în episodul 2:

 

* Cu cine țin alte personaje din Las Fierbinți

* Ce fotbaliști admiră Mihai Bobonete

* Care echipă din străinătate e favorita lui ”Bobiță”

Posted in:

2 Comments

  1. Sublim, Genial, Fantastic !!! Felicitari Daniel ! Un interviu de exceptie, foarte savuros.

    PS: Imi cer scuze ca abia astazi am gasit blogul/siteul tau, sper sa pot sa ma abonez la news !!!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *