Emeric Ienei a împlinit ieri 80 de ani. În a doua parte a interviului acordat cu acest prilej, marele antrenor a vorbit despre marii fotbaliști alături de care a jucat, de cei pe care i-a antrenat și dezvăluie ce farsă le-a făcut câtorva dintre actorii celebri ai României. Despre Mircea Lucescu, Ienei afirmă: ”Am fost și rivali, dar doar pentru faptul că eram în competiție. Îl felicit că antrenează în continuare. Nu-mi place însă ceva: prea vorbește mult de arbitraje”.

*Bucuria de la finalul meciului cu Danemarca. Sus: Lung, Gică Popescu, Dan Petrescu, Lupu, Balint, Andone. Jos: Hagi, Rotariu, Sabău, Lăcătuș, Mateuț.

 

– Se apropie meciul cu danezii, de la Cluj. În noiembrie 1989 ați învins Danemarca, celebrul meci de pe Ghencea, și ați calificat echipa națională la un Campionat Mondial, după 20 de ani de pauză.

– A fost un meci aparte. La Copenhaga, în urmă cu o lună, am pierdut cu 3-0. Nu mai țin minte acum, dar cineva m-a influențat să joc ofensiv acolo. Și am pierdut net. Între apărare și atac trebuie să fie mereu un echilibru. E simplu: dacă nu ataci, nu marchezi, iar dacă nu te aperi cum trebuie, iei goluri. Așa încât asta le-am spus la meciul de la București. A fost o presiunea teribilă. Am stat în cantonament la hotelul acela din Primăverii…

– Tolstoi

– Exact, la hotel Tolstoi. În presa noastră se declanșaseră anumite critici la adresa mea, în special după eșecul de la Copenhaga, foarte aspre, ceea ce era mai rar pentru vremurile de atunci. Înainte partidei, la ședința de la stadion le-am spus: ”Ce se poate întâmpla astăzi? Pot să ne bată și nimic mai mult. Intrați pe teren și arătați de ce sunteți în stare. Dacă veți juca bine, veți câștiga. Un joc bun, va însemna și un rezultat bun!”. Țin minte exact cam ce le-am spus acolo, înaintea partidei. Cuvintele astea le-a îndepărtat acea greutate care îi apăsa. Au intrat și au făcut un meci mare.

 

*Helmut Duckadam și Emeric Ienei, eroii de la Sevilla

 

Care au fost cei mai mari fotbaliști

– Ce fel de fotbalist ați fost?

– Eu am ajuns de tânăr la o extraordinară echipă a Stelei din anii 50. Am intrat la 20 de ani într-un vestiar unde era Voinescu și Toma, frații Zavoda, Apolzan, Constantin, Alecsandrescu. Mă uitam la ei ca la tata. Am jucat mijlocaș, iar calitatea mea princială a fost disciplina. În plus, aveam o dorință nebună de a nu pierde echipa, dădeam totul ca să joc meci de meci.

– Dintre fotbaliștii alături de care ați evoluat, dar și dintre cei pe care i-ați antrenat, care ar fi, să zicem, cei mai valoroși 5?

– Nu pot să fac un asemenea clasament. Vorbim de generații diferite, epoci diferite. Păi, sunt vreo 50 de ani în ce spui tu… Constantin a fost un jucător extraordinar. Zavoda, Apolzan, chiar Alecsandrescu. De fapt, aș putea enumera toată acea echipă. La fel cum ar trebui să amintesc toți jucătorii de la Sevilla. Pe cine aș putea da la o parte? Apoi, bineînțeles, Gică Hagi. Gică Popescu, iarăși un fotbalist foarte valoros. Vezi, vorbim foarte de de Sevilla, dar nu uita că acea echipă a Stelei a dominat 4-5 ani fotbalul european. A câștigat și Supercupa Europei, a mai jucat două semifinale și încă o finală a Cupei Campionilor. Uneori, mai uităm asta…

Cum i-a păcălit pe marii actori

– Ați spus povestea aceea cu Gheorghe Dinică. Mai aveți povești cu marii actori?

– Oooo, destule. Ți-am zis, ne întâlneam des, mergeam la restaurant. Mai de fiecare plăteam eu. Venea Gigi, venea Mitică Furdui, Titi Ricăreanu… Bunul meu prieten Conți Bărbulescu. Eu stăteam în capul mesei, iar ei spunea mereu: ”Stai în capul mesei, plătești”. Dar am venit într-o seară din Turcia, jucam acolo la Kayserispor, și vorbim să ieșim la restaurant. Știi ce surpiză le-am făcut? Am vorbit cu ospătarii înainte și ne-au pus o masă rotundă!

– Și?

– Eiii, tot eu am plătit, dar au gustat mult gluma. Mergeam la restaurante bune, eu mereu le-am spus jucătorilor mei. ”Măi, mergeți la un restaurant bun, la Ambasador, la Palace, la Lido”. Acolo, unu la mână, era și destul de scump, și, doi, nu te vede așa, toată lumea. Nu vă duceți în cârciumi mici. Acolo, dați peste tot felul de fani, fiecare vrea să te cinstească și ajungi acasă dimineața. Sau vii direct la antrenament.

– Cum sărbătoriți cei 80 de ani? Și ce vă doriți acum?

– În primul rând sănătate, ce altceva mi-aș mai putea dori? Aș dori să se lucreze cum trebuie în fotbalul românesc. Să nu înercăm să copiem tot felul de lucruri. M-a sunat colegul tău, Andrei Vochin luna trecută și mi-a propus să vin în comisia tenhică de la federație. A rămas să mai vorbim, mai vedem.

Cum va sărbători cei 80 de ani

– Mircea Lucescu va împlini 72 de ani în vară și continuă să antreneze la cel mai înalt nivel.

– Îl felicit pe Mircea. Dacă mental și fizic poate, să continue. Noi am rivali într-un anumit moment, dar așa se întâmplă când ești în competiție cu cineva. De respectat, tot timplu. Ce nu-mi place mie, prea se ia mereu de arbitri.

– Cum sărbătoriți?

– Sâmbătă, dau o masă aici, la Oradea, o întâlnire cu prieteni vechi, prieteni de vreo 30 și ceva de ani. Eu sunt născut în Arad, la Oradea am ajuns în 1978.

– La mulți ani încă o dată!

– Mulțumesc frumos.

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *