Pe 25 aprilie s-au împlinit 33 de ani de la semifinala dintre Dinamo și FC Liverpool, din Cupa Campionilor. Costel Orac, marcatorul golului din meciul de la București, a dat pentru danielnanu.ro timpul înapoi. Tot el mi-a oferit programele celor două meciuri. Cel de la Liverpool, o revistă în 24 de pagini, full-color, hârtie de lux. Cel de la București, o foicică de 8 pagini, pe o hârtie transparentă, în două culori: alb-și albastru. Pe ultima pagină, o reclamă la televizoarele Olt, Sirius, Snagov și Diamant.

 

*Echipa care a început returul cu Liverpool: Rednic, Augustin, Ion Marin, Alexandru Nicolae, Mărginean, Moraru (sus), Țălnar, Turcu, Dragnea, Orac, Stănescu (jos)

 

Pe pagina a treia, un articol încântător, intitulat ”Welcome the reds”. Iată un fragment: ”<<Cormoranul roșu>> înseamnă și altceva mult mai important după mine, decât lupta supremă la care se angajează și cu care-și strivește parcă uneori adversarii. Este vorba de tradiția echipei de a avea manageri unici, capabili în timp îndelungat să poarte și să rezolve pe umeri și în cuget povara de mereu cerute performanțe supreme ce se confundă cu viața acestui team. Manchester United l-a avut pe unicul Matt Busby, în fine, Anglia pe Sir Alf Ramsey sau pe predecesorul său, Colin Chappman, se vorbește frumos acum de Brian Clough, Attkinson, Bobby Robson, John Lyall sau terry Venables, dar Liverpool are o paritate de 2 la 1 în timp în fața oricăruia din acești rivali. Este vorba de marele dispărut Bill Shankly și de încă actualul creier la toate, Bob Paisley.

Primului, care a creat marele Liverpool al deceniului al șaptelea, i s-a împrăștiat cenușa pe gazonul în care a creat începutul marilor reușite în urmă cu 4 ani, ca unui Ghandi, dacă vreți, al fotbalului din insulă.

Cel de-al doilea, fostul șef de tanc ale cărui șenile au călcat primele plaja Siracuzei în 1943, este artizanul ultimelor mari victorii…

Dar pentru că dubla noastră manșă cu FC Liverpool sau <<cormoranul roșu de pradă>> este un mare eveniment pentru fotbalul nostru, dați-mi din nou voie să le urăm pe limba lor … <<Welcome>>, iar pe a noastră <<Bine ați venit superbi oaspeți pe pământul ospitalierei Românii și în curtea frumoasă a lui Dinamo!>>”.

Articolul, mult mai amplu, are un stil și o semnătură inconfundabile: Cornel Dinu. Documentare impecabilă, într-o vreme în care internetul sau Google nu existau nici în vis.

 

*Programul meciului Dinamo – FC Liverpool, disputat pe 25 aprilie 1984

 

Din nou, are cuvântul Costel Orac.

– A fost ploaia marea problemă?

– Nu, au mai fost și altele. A lipsit Andone. În locul lui, la mijloc, a jucat Mărginean. Bineînțeles, a lipsit Movilă, fractură de maxilar provocată de scoțianul Souness în meciul tur. De altfel, la retur, oamenii l-au huiduit permanent pe Souness, iar noi, în teren, am încercat să-i plătim polița.

– Și?

– Ce poliță să plătești? Era ca o stâncă. Poate părea mai longilin, dar era tot numai fibră. Știa să pareze orice atac, uns cu toate alifiile. I-a ajutat mult golul rapid marcat de Rush. Dar golul meu ne-a redat încrederea.

Teașcă l-a pus primul să bată lovituri libere

– Chiar, cum de băteai așa bine loviturile libere?

– La Galați am început să exersez și să bat. ”Piticul”, nea Titi Teașcă, Dumnezeu să-l odihnească, a văzut că loveam bine mingea și m-a pus să bat. Apoi, la Dinamo, de două ori pe săptămână băteam lovituri libere făcând pariuri, ba cu Țețe Moraru, ba cu Bigică Eftimescu. Azi, când văd cum se mai entuziasmeză lumea la un gol din an în Paști din lovitură liberă, îmi vine să râd.

– Bun. Ce ați gândit la pauză?

– Că i-am putea elimina. Deja eliminaserăm pe Hamburg, deținătoarea trofeului. Nu uita că, după acel incredibil 3-0 de la București, Hamburg a avut la un moment dat 3-0 la ei. Pe teren, totuși, Liverpool mi s-a părut mai puternică. Până la urmă, vezi, am avut o campanie în care am eliminat Hamburg, campioana la zi, și ne-a eliminat viitoare campioană a Europei.

 

*Articolul lui Cornel Dinu

 

”Tristețea la Craiova a fost mult mai mare”

– Crezi că ați greșit undeva?

– Nu, nu știu, e greu de spus. Meciul l-am pregătit foarte bine. Făcuse ”Procurorul”, Cornel Dinu, care era secundul lui nea Nae Nicușor, analize foarte bune. Știam totul despre ei. Cum trecea timpul, cum ne dădeam seama că e greu să mai marcăm de două ori. Au marcat ei pe final, tot prin Rush, și cam asta a fost. Apoi, cum treceau anii mă tot gândeam ”uite, bă, cât de aproape am fost să jucăm finala Cupei Campionilor!”.

– Pentru Universitatea Craiova, ratarea semifinalei de Cupa UEFA cu Benfica a fost o adevărată dramă.

– Bine, la ei a fost și altceva. Făcuseră 0-0 la Lisabona, Benfica nu era chiar o forță precum Liverpool, așteptările erau foarte mari. De aceea și tristețea a fost mare. Să știi, performanța Craiovei a însemnat ceva în fotbalul românesc. Ne-a arătat că se poate. A, să-ți zic una interesantă de la meciul tur cu Liverpool.

 

*Programul realizat de cei de la Liverpool

 

”Au crezut că eu și Moraru am fugit!”

-Așa.

– După meci am stat și noi la un șpriț. Mai analizam meciul, ne mai potoleam tristețea. A doua zi, am mers cu Țețe Moraru la cumpărături, dar înainte de cumpărături am intrat într-un pub de ăla de-al lor, să ne dregem cu câte o bere. Am zăbovit pe acolo, apoi am mers la cumpărături, întârziam la avion. Ceilalți ne așteptau la aeroport, plecaseră cu autocarul fără noi. ”Băieții” care ne urmăreau peste tot, intraseră în panică. ”Băi, să vezi că Moraru și Orac au rămas aici”. Au sunat la ambasadă, au trimis o mașină după noi, ne-au căutat prin tot complexul ăla comercial. Ne-au găsit, de-a răsuflat toată lumea ușurată.

– Chiar, aveați bani de cumpărături?

– E, cum să nu? Aveam, aveam… Din punctul ăsta de vedere, noi, la Dinamo, am fost privilegiați. Nu ne controla nimeni, nici la plecare, nici la întoarcere. Pe atunci, plecam în fiecare vară la turnee amicale în Germania. Luam cam 1.000 de mărci pe turneu de căciulă. Bani, nu glumă. La mare căutare, pe lângă blugi și țigări, erau aparatele video și casetele video. Un player făcea cam 35.000 – 40.000 de lei, iar un recorder cam 70.000. Recorderul era cât o Dacie. Din banii de pe un turneu de vară, luam două aparate video.

– Care a fost fotbalistul împotriva căruia ai jucat și pe care l-ai admirat?

– Magath, de la Hamburg. Și Kaltz, mari fotbaliști. Rush și Dalglish, de la Liverpool… Inter Milano iar a venit cu mari jucători: Bordon, Marini, Altobelli…

– Din țară?

– Păi, Balaci, fără discuție. Cămătaru… Dintre adversarii direcți, cel mai greu era să joci împotriva lui Negrilă. Aveam lupte mari cu el. Țin minte că după un meci, nea Tinel, Valentin Stănescu, Dumnezeu să-l ierte, mi-a zis în vestiar: ”Bine, mă, nu ai fost și tu în stare să-i pui măcar o talpă?”. I-am răspuns: ”Dar ce sunt eu, bre, cizmar?”.

 

*Dinamo, campioana din 1984

 

FC LIVERPOOL – DINAMO BUCUREȘTI 1-0 (1-0)

A marcat: Sammy Lee (26)
11 Aprilie 1984
Cupa Campionilor Europeni, semifinale, prima manșă
Stadion: “Anfield”. Spectatori: 36.941
DINAMO BUCUREȘTI: Dumitru Moraru –  Mircea Rednic, Ion Marin, Alexandru Nicolae, Nelu Stănescu – Lică Movilă (72 Gheorghe Mulțescu), Ioan Andone, Marin Dragnea – Cornel Țălnar – Ionel Augustin, Costel Orac (84 Gheorghe Iamandi).

DINAMO BUCUREȘTI – FC LIVERPOOL 1-2 (1-1)

Au marcat: Costel Orac (39) / Ian Rush (11, 85)
25 aprilie 1984
Cupa Campionilor Europeni, semifinale, manșa a doua
Stadion “23 August”. Spectatori: 70.000
DINAMO BUCUREȘTI: Dumitru Moraru –  Mircea Rednic, Ion Marin, Alexandru Nicolae, Nelu Stănescu – Ionel Augustin, Ion Mărginean (78 Gheorghe Iamandi), Marin Dragnea – Cornel Țălnar, Viorel Turcu, Costel Orac (67 Alexandru Custov).

 

*Dinamoviștii la patru ace, într-una dintre ieșirile în străinătate: Dinu, Eftimescu, Augustin, Orac, Stănescu, Țălnar

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *