”DE CE NU AVEM CURAJ SĂ CREDEM ÎN VIITOR ?”
februarie 20, 2017

”DE CE NU AVEM CURAJ SĂ CREDEM ÎN VIITOR ?”

Am mers la Bruxelles pentru Mircea Lucescu. Lucrez de câțiva ani la o carte care va cuprinde o carieră de mai bine de 60 de ani. Povestea copilului sărac din Apărătorii Patriei plecat să izbândească în viață și în lume. Am ținut să mă întâlnesc acolo cu Alex Chipciu și cu Nicolae Stanciu. Prima parte a interviului cu cel din urmă l-am publicat ieri pe acest blog. Partea a doua a unui dialog interesant o public azi. Repet ceea ce scriam ieri: Stanciu are ce povesti. Face o mare greșeală dacă nu dialoghează cu noi, ăștia, scârța-scârța, pe hârtie. Pardon, pe net!

– De ce ne-a bătut Polonia așa de rău?
– Așa rău?
– A fost 3-0.
– Da, pe tabelă. Să știi, totuși, că în teren diferența nu mi s-a părut atât de mare. Sper să batem Danemarca. E un meci decisiv, cel puțin pentru a merge la baraj. Ar fi un mare eșec să nu intrăm măcar în baraj. Domnul Daum a adus multe nume noi la lot, jucători la care puțini se așteptau să intre în echipa națională. Eu cred că avem viitor. De ce n-am avea curaj să credem asta?
– Cine nu are curaj?
– Păi, fanii, oamenii din fotbal, voi, ziariștii… Lumea nu crede în viitorul nostru. Așa am eu impresia. Uite, aici toți gândesc în bine. De ce noi nu putem face la fel?
– Pentru că ne-a bătut Albania, de exemplu.
– Am văzut declarația lui Nea Puiu, că Albania nu mai e cea de pe vremea când juca dânsul și îi băteam cu 9-0. Dar nu se termină fotbalul cu înfrângerea noastră în fața Albaniei, nu?
– Nu se termină. Ai avut emoții când ai ratat penalty-ul cu Muntenegru?
– S-a făcut atâta caz pe acea ratare! Sigur, un penalty ratat în acel moment rămâne în memorie. Acuma, ce să zică oamenii? ”A ratat că a avut emoții, că nu știu ce…”. Am ratat pentru că am vrut să bat sus și s-a dus peste.
– Ai declarat că nu vei mai bate penalty-uri…
– Bine, asta atunci, la cald. În Armenia, i-am zis domnului Daum că dacă vom avea penalty, iar Bogdan Stancu nu va fi pe teren, sunt gata să bat eu. Și la Anderlecht, în Cupă, i-am zis antrenorului că bat, am bătut și am marcat. Dacă va fi să mai execut penalty-uri, o voi face, stai liniștit!
– Ai dat două pase de gol contra lui Zenit. Cum a fost întâlnirea cu Mircea Lucescu?
– M-a motivat un pic. Chiar vorbeam cu Alex, cu Chipciu, că e o onoare să jucăm împotriva celui mai valoros antrenor român. Am știut că voi juca titular cu o zi înainte de meci. Nu credeam că-i vom bate și chiar cu 2-0. Dar acolo vom avea probleme, domnul Lucescu va pregăti returul în cele mai mici detalii. Îi mulțumesc pentru cuvintele frumoase pe care mi le-a adresat la final, când ne-am întâlnit în parcarea de la stadion.

*Nicolae Stanciu și Adi Popa în fața unui simbol din Bruxelles: Atomium

Share:

Add your Comment

Despre mine

"Am devenit microbist cu acte într-o seară de noiembrie a anului 1979. Universitatea Craiova juca la Leeds, pe atunci mare forță a Angliei și a Europei. La Craiova, alb-albaștrii câștigaseră cu 2-0, goluri teribile, Balaci cu capul și o bombă a lui Irimescu, dar mulți spuneau că era insuficient. Aveam 10 ani și am luat de bună ceea ce ziceau oamenii mai mari: ne calcă-n picioare englejii, domne!"
Citeste mai mult

Invitatii lui Nanu