Mircea Lucescu explică situația de la Zenit, vorbește despre viitorul său și despre ce ar vrea să facă dacă s-ar întoarce în România!

Soarele care îmbrățișează Bucureștiul face viața mai frumoasă. Mircea Lucescu a venit aseară în țară, profitând de pauza oferită de meciurile echipelor naționale. ”Ne vedem la 10 și jumătate la Ambiance”. Nu respectă ora, dar ar fi culmea să mă gândesc la asta. La 10.45, Land Roverul condus de Mugur ”Mauru” Onofrei, omul de încredere al antrenorului de la Zenit, trage în fața terasei. La o masă, 3 mari glorii ale handbalului și ale sportului românesc: Cristian Gațu, Valentin Samungi și Narcisa Lecușanu. Lucescu îi salută, glumind, pe primii doi: ”Ce fac pensionarii?”. Se fac îmbrățișări, se nasc zâmbete. Narcisa solicită o fotografie. ”O imagine cu doi campioni mondiali, un mare antrenor de fotbal și eu, o vicecampioană mondială”, spune ea. E, de fapt, o parte dintr-un tablou al istoriei sportului românesc.

Îi propun lui Mircea Lucescu un interviu, deși nu ne-am văzut pentru asta. Vine vorba despre ce mai e pe la Donețk. ”A, uite o chestie. M-au sunat doi ziariști ucraineni care m-au criticat permanent în cei 12 ani petrecuți la Șahtior. Știi ce mi-au zis? <<Mister, când vă întoarceți în Ucraina? Ne lipsiți. Campionatul de aici a scăzut din farmec fără ideile dumneavoastră, fără polemicile dumneavoastră, fără declarații>>…”. Lucescu se amuză când povestește. Apoi, redevine serios. ”Să citești Gazzetta dello Sport de azi. Vezi că Marco Rossi, fostul meu jucător de la Brescia, care antrenează azi pe Honved, a dat un interviu în care vorbește frumos”.

L-am rugat pe Teo Jumătate, șeful pe fotbalul internațional de la Gazeta noastră să caute. ”Lucescu și Bielsa au fost la ani lumină în fața celorlalți”, declarase Marco Rossi.

 

*Patru mari campioni: Valentin Samungi, Mircea Lucescu, Cristian Gațu, Narcisa Lecușanu. 

 

– E un moment dificil pentru dumneavoastră…

– Stai puțin. De ce crezi tu că e dificil? Măi, Daniele, voi chiar credeți că echipele se fac peste noapte? Că succesele se obțin pocnind din deget? Că apar probleme, asta e firesc. Nu uita că am pierdut cei mai buni jucători: Hulk, Garay, Witsel. Lombaerts și-a exprimat dorința să plece… Un jucător care vrea să plece nu poate să dea 100 la sută. Danny a fost accidentat, a stat un an, abia acum a reintrat. Mai ales după un accident atât de grav, nu e ușor să revii. Smolnikov s-a accidentat și el. Pe de altă parte, unde în cariera mea am avut parte de liniște, de lucruri venite de la sine? Mereu a trebuit să construiesc, să mă lupt, să schimb, să promovez fotbaliști. Bun. Ce nelămuriri mai ai? Deși n-aș vrea să dau interviuri…

”Eu vorbesc numai pe argumente”

– Sunteți la 6 puncte de Spartak Moscova.

– Știu asta. Dar ține cont că în fața celor mai bune echipe de acum, mă refer la locurile lor din clasament, am dominat permanent. Pe Spartak i-am bătut 4-2, cu ȚSKA am făcut 1-1, la noi, și 0-0, dominând clar ambele partide. La Krasnodar am pierdut cu 2-1, un rezultat care se întâmplă o dată la 100 de ani, fiindcă în minutul 90 conduceam cu 1-0, iar în minutele de prelungiri am pierdut! Cu golul doi primit din foarfecă de la marginea careului, o execuție incredibilă, precedată însă de un ofsaid clar în momentul centrării. Un ofsaid recunoscut de toată lumea.

– Asta vi se și reproșează, prea vă luați de arbitri…

– Dar acesta e adevărul. Mereu când am fost arbitrați în deplasare de arbitri din Moscova, am pierdut puncte. La Sankt Petersburg nu, dar în deplasare e cu totul alt arbitraj. Eu vin cu argumente. Și toate au fost confirmate în analizele de după meciuri. La Rostov am avut penalty, la fel după un meci dominat de noi. De Krasnodar am amintit. La Terek, la Amkar Perm, la Anji, când am condus cu 2-0, iar la 2-1 am avut penalty. Plus că, să știi, în Rusia e un campionat dificil, un campionat aparte.

”Eu vreau să imprim un altfel de fotbal”

– În ce sens?

– S-o luăm pe rând. Sunt echipe care au gazon artificial, unde condițiile sunt aparte, și echipe care au gazon natural, dar pe care iarna, sau și acum, primăvara, când vremea nu e bună,  e imposibil să joci. Sunt și terenuri foarte bune, la Krasnodar, la Rostov, la Moscova… Dar acolo unde am avut probleme s-a întâmplat pentru că și terenurile au fost cu probleme. Bine, hai, o să zică lumea că iar are Lucescu ceva de comentat! Eu nu comentez, eu vin cu argumente, ți-am zis. Alt aspect, în Rusia se practică un fotbal fizic. E un fotbal care poate să placă. Dar acolo. Eu pe unde am fost, iar Ucraina e cel mai bun exemplu, am încercat să imprim un altfel de fotbal, astfel încât acel fotbal să fie competitiv pe plan european. Cu jocul pe care l-am construit acolo, am dominat echipe precum Juventus sau Chelsea la ele acasă. Nu mai vorbesc de Donețk. Unde am pierdut, la mari echipe ale Europei, cum ar fi Real Madrid, de exemplu, am avut o posesie egală, deși am jucat o repriză întreagă în inferioritate.

– Credeți că sunt unii jucători împotriva dumneavoastră?

– Eu nu cred așa ceva. Problema este că eu încerc să schimb jocul acestei echipe. Anul trecut, când evoluția lor se baza pe Hulk, aveau un control al jocului sub 40 la sută. Eu construiesc un alt tip de joc, cum ți-am spus. Sigur că unii acceptă, alții pot să nu accepte. Le cer mai mult.  Eu vreau un joc prin care să dominăm adversarul. Și asta am și făcut împotriva celor cu care am jucat. Cu un joc diferit de cel care se poartă în Rusia, Krasnodar sau Rostov, de exemplu, au făcut față în Europa. Zenit, la fel. Am câștigat grupa de Europa League și am fost eliminați de Anderlecht în ultimul minut la singurul lor șut pe poartă. De fapt, la singura minge a lor pe poartă, că n-a fost șut, a fost o fază cu greșeli incredibile comise de noi.

– Mai puteți câștiga campionatul?

– În primul rând, nu uita că anul trecut, Zenit a terminat pe locul 3. Va fi greu. Eu cred că favorita principală e în continuare ȚSKA. În ultimele 10 meciuri, ei au 7 acasă și 3 afară.

– Cum?

– Păi, ei și-au inaugurat stadionul unde în toamnă și au acceptat să joace cât mai multe meciuri afară în tur, când terenurile erau bune. Chiar și în Siberia. Asta e situația.

– Plecați în vară de la Zenit? Ieri a circulat varianta, în ziarul ”Izvestia” a apărut, că se negociază cu Claudio Ranieri.

– Da? Măi, numai voi și cei din presa rusă mă vedeți plecat de la Zenit! Nu înțelegeți că ziarele din Moscova tot încearcă să creeze o stare de incertitudine? Sunteți și voi jurnaliști cu experiență… Mereu preluați ce scriu cei de la Moscova! Eu am o relație foarte bună cu cei din conducerea clubului. Să știi, cel mai dificil lucru e să construiești echipe. La ultimul meci, am introdus 4 jucători noi. Să promovezi un jucător e un lucru care trebuie pregătit cu mare grijă. Poți să termini un jucător dacă nu alegi bine acel moment.

 

*Doi lei: Mircea Lucescu, născut în zodia Leului, și mascota lui Zenit Sankt Petersburg. Foto: en-fc.zenit.ru

 

Ivanovici: ”Mister, eu vreau să învăț și la vârsta asta”

– Tot nu m-ați lămurit. Credeți că vă lucrează unii dintre ei?

– Termină cu asta! Antrenez de 40 de ani. Am trecut prin toate momentele posibile cu toate felurile de jucători. Din price puncte de vedere. Ei au interes personal, aici vorbesc în general, nu de cei de la Zenit, iar eu apăr interesul tuturor. Poate exista la un anumit moment un conflict de responsabilitate. Cum să cred că mă lucrează? Uite, lui Ivanovici, de exemplu, i-am explicat ce aștept de la el. M-a ascultat, a înțeles și mi-a spus: ”Mister, eu vreau să învăț și la vârsta asta. Voi face exact ce-mi spuneți, am venit aici să joc, am venit să ajut Zenitul”. În februarie a împlinit 33 de ani. Și a jucat vreo 10 ani la Chelsea.

– Să zicem că s-ar putea să plecați de la Zenit…

– Ce probleme ai?

– În vară veți împlini 72 de ani.

– Ha-ha! Vrei să mă întrebi dacă mă las… Dă-mi un motiv, pentru că eu nu am niciunul.

– …

– Ce motive aș avea?

”Aș avea atât de mult de dat jucătorilor tineri”

– Se vorbește de Fenerbahce.

– Nu înțelegi că vreau să stau la Zenit? Turcia? Acolo cred că și azi pot merge unde aș vrea eu.

– România?

– Știi ceva? N-am spus-o până acum. Dacă m-aș întoarce, aș vrea să fac propriul club, propria Academie. Pentru ceea ce a făcut, îl felicit pe Hagi. Aș avea atât de mult de dat jucătorilor tineri. Așa cum am făcut cândva și puțini mai recunosc asta.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *