N-am câștigat nici de data asta. Dar federalii ne liniștesc: batem tot de acum încolo și rezolvăm cazul

Semafoarele din Cluj parcă răsar precum ciupercile după ploaie. A și plouat ieri aici. Miriapodul alcătuit din stopurile roșii ale mașinilor se târâie greu spre stadion. Cozi mari și la tarabele cu suveniruri.

 

*Alex Chipciu s-a zbătut mult, dar realizările au fost puține. Foto: Dumitru Angelescu

Ziua Recoltei pe ”Cluj Arena”

Mesele cu fulare, fanioane, șepci și căciuli arată bine. Parcă am fi la târgurile de Ziua Recoltei. Oamenii sunt încrezători. Scandarea ”Rooo-mâ-nii-aaa!” se aude de pe trotuarele din jurul arenei.

În fața intrării de la presă, Cătălin Gheorghiu, team managerul naționalei, și Andrei Vochin, consilierul lui Răzvan Burleanu ies la o țigară. Apropierea meciului li se citește pe față. ”Deșteaptă-te, române!”, se cântă de către jucători cu mâna la inimă. Cântă tot stadionul, dar, din păcate, imnul din difuzoare răsună atât de tare, încât glasurile zecilor de mii din tribune nu se mai aud. Ce emoționant au cântat fanii vara trecută pe ”Stade de France”, în deschidere, contra ”Marseillezei”! Începem mai bine, deși diferența de talie se vede și din înaltul stadionului. E frig. La masa presei, gazetarii danezi își suflă în pumni, tocmai ei care au venit din nordul Europei!

Keșeru ratează încredibil, o fază pe care întreaga arenă o văzuse trecută și pe tabela de marcaj. Mușcă și ei prin Eriksen, apoi Pintilii greșește o pasă, iar Daum iese din cușca băncii de rezerve și urlă cu mâna pâlnie. Peluza din dreapta, cea la care au atacat danezii în prima repriză, cântă ”Treceți batalioane române Carpații!”. Mingea centrată de Latovlevici fâlfâie prin fața porții, Keșeru plojează ca în groapa cu nisip, dar nu ajunge. E frig și se lasă gerul de-a binelea, fiindcă Eriksen e singur, preluarea e bună, noroc că mingea se duce peste poarta lui Tătărușanu.

 

 


Celebrul Brian Laudrup și amintiri din 1989

Pauză. Câteva rânduri mai sus, cu căștile de comentator pe urechi, fostul mare internațional danez Brian Laudrup. Îi solicit o fotografie, tipul e foc de amabil.

– Vă mai aduceți aminte de meciurile disputate contra României în 1989?

– Sigur, noi am fost mai buni la Copenhaga, echipa voastră la București. Din păcate pentru noi, victoria dumneavoastră a fost decisivă. Cu toate că am marcat primii. Ce minut era? 8 sau…

– Minutul 6, Povlsen a marcat primul… Ce jucător român vă amintiți?

– În primul rând, Răducioiu, am jucat cu el la Milan. Apoi, Hagi, Gheorghe Popescu, au jucat la Barcelona. Fotbaliști foarte mari.

Gabi Balint face și el o fotografie alături de fostul său adversar din 1989. ”Ce ne-ai făcut, atunci, la faza din care ați deschis scorul, în meciul de la București!”. Laudrup zâmbește, dar e un zâmbet gen „și la ce ne-a folosit?”.

Alibec, vedeta meciurilor cu Volntari și Chiajna

După prima parte aveam speranțe. După repriza a doua să zicem mersi pentru 0-0. Daum a renunțat la stilul agitat și a trăit meciul de sub coviltirul băncii de rezerve. Intrarea lui Alibec a fost primită cu urale, dar ”salvatorul” de la Astra a trăit o jumătate de oră atât de penibilă, încât ziceai că înoată pe un teren de lut. E mai ușor cu Voluntariul și Chiajna. Spre final, când danezii veneau cu năvodul peste noi, Tătărușanu a început să tragă de timp la degajări, ca Silviu Lung la Florența, acum 35 de ani, doar că atunci jucam contra Italiei, campioana mondială. Jorgensen îl are pe 1-0 în vârful ghetei, dar Doamne ajută!, e ratarea serii. Un 0-0 care dă dreptul să faci calcule. Celor mai optimiști. Realist vorbind, cam trebuie să batem Muntenegru și Danemarca, ambele în deplasare, adică ce n-am reușit acasă. Plus că această grupă E, la câte puncte s-au pierdut și se vor pierde, e foarte posibil să dea acel loc 2 care nu va apuca nici măcar barajul. Dacă visăm cu ochii deschiși ne-am putea consola cu ideea că, în cazul în care Kazahstanul, va lua ultimul loc, nouă ni s-ar scădea la final 4 puncte în cursa locurilor 2. Spre deosebire de alte grupe, grupe cu Gibraltar, Andorra, Malta, în care cei clasați pe locul 2 ar pierde 6 puncte. Bine, stai că încă n-am bătut Kazahstanul la noi!

Declarațiile de după meci au pus sare pe rezultat și pe rană. Chistoph Daum a zis că batem în Polonia și reintrăm în cărți. Dacă o prezicea pe asta madam Carmen Harra, mai ziceam. Herr Daum, Polonia ți-a dat cu terenul în cap la București! Răzvan Burleanu ne-a anunțat pe limba lui de faptul că totul e sub control, mai sunt șanse și că postul lui Daum nu e în pericol. Mișto să stai pe vreo 600.000 de euro pe an, să nu dai gol de 4 meciuri, și să n-ai nici o grijă.

Va prinde suta de ani Cristoph Daum!

 

 *O seară de uitat pentru Nicușor Stanciu. Foto: Dumitru Angelescu 

 

Posted in:

3 Comments

  1. faptul ca am ajuns unde am ajuns cu fotbalul nu este doar o carenta sportiva ci in primul rand social-politica a vietii noastre de roman.nu in ultimul rand tehnologia la noi cel putin a spulberat mitul gloriei celui mai bun.apropo cati copii mai bat mingea pe terenurile de sport ale scolilor?totusi aceste lucruri nu scuza derapajele adanci ale federalilor(antrenori,conducatori).la tiru,hanca budescu nune-am gandit?sa speram la mai bine!

  2. 1. la jocul cu danezii : sistem ales prost, cateva erori de alcatuire a primului 11,lipsa planului B, schimbari tarzii si aiurea.. 2. in general : lipsa unei legislatii care sa sprijine sportul si fotbalul in special,o federatie lipsita de oameni cu competenta fotbalistica, competitii gestionate prost [liga 2 si liga 3], o Liga Profesionista care merge ,la alibi’, in spatele drepturilor TV, un selectioner care este un fost bun antrenor de club,[in anii 90-00] si un ziarist pe post de consilier de specialitate al presedintelui FRF… asta vara in 7 iulie am scris un comentariu pe blogul lui Vochin,in care spuneam ,printre altele ca terminam grupa pe locul 3 sau chiar pe 4.. acum spun ca nu facem 6 puncte din jocurile de acasa cu Armenia si Kazahstan.. asta e nivelul real al echipei Romaniei in prezent

  3. Dupa Jocurile Olimpice cineva,om destept „de sport”, Lipa cred ,dar nu conteaza, a gasit solutia pentru renasterea sportului,investitii masive in dezvoltarea infrastructurii , sali, terenuri, stadioane,bazine,etc. numai la cine va folosi aceste baze sportive nu s-a gandit nimeni pentru ca copiii de zi nu mai au nicio apetenta pentru miscare. Asa ca parafrazandu-l pe Mircea Dinescu care la inceputul anilor’90 le recomda celor din PNT- CD, „Domnilor, faceti-va rost si de ceva tarani”, spun si eu acum,domnilor care coduceti sportul romanesc faceti ceva, daca puteti, si aduceti tineretul pe stadioane. Cica in fotbal ar mai venii ceva copii dar valorile nu apar. Unde jucau cei care se transferau in anii ’90 si unde joaca,daca joaca, cei de azi ? Ma uitam deunazi la Anderlecht- MU, sa vaz cum se prezinta „crema romaneasca” Stanciu-Chipciu, si am ajuns la concluzia, mediocru e cred mult spus. Sigur,e adevarat ca nici altii de la ambele formatii n-au facut mare branza dar asta nu ne incalzeste. De jocul „varfului” Alibec in meciul cu Danemarca a punctat foarte bine d-l Nanu. Si atunci de unde Nationala ,de unde rezultate ? Desi consider ca numirea lui Daum a fost o greseala, un roman se putea descurca la fel de „stralucit” dar macar hraneam un autohton, nici nu poti sa-i pretinzi mai mult decat se poate.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *